Din dragoste rănită nu se moare (Nuța Istrate Gangan)

timpul şi-a spart clepsidra 

secundele 

s-au risipit stinghere

prin sângele nostru 

nisipul

din ce în ce mai mişcător

ne arde retina

în ochii tăi astăzi

nu mai găsesc nimic

decât îndelungă aşteptare

și sentimentul că speranţa 

a murit înainte de vreme

(ar fi trebuit 

să moară ultima, nu-i aşa?)

nu mai sunt femeia

pe care ai iubit-o

n-am fost niciodată

nimic altceva

decât dorinţa strivită

de neputinţa momentului din urmă

te înfăşor în ultima pagină

pe care am smuls-o 

dintr-un calendar absurd

prea absurd ca să poată fi responsabil

de timpul sfărâmat în aşchii

şi plec

fără să privesc înapoi

uită-mă
din inimă rănită nu se moare

nu se trăieşte

sfarsitul este sublim

Cine esti,

cine sunt,

 ce mai beau, 

ce mai cant?

Ce mai fac, 

ce mai simt?

Oare mai pot sa mint?

Cine sunt,

 cine esti, 

oare ma mai iubesti?

Cine e, 

cine nu, 

care eu, 

care tu?

 will you stay awake for me again all night long until the morning?

si iara trebuie sa ma lepad

tot de 3 ori

caci ghemul iara s-a rostogolit 

pana in dreptul meu.

sa-l arunc.cu piciorul.

departe.

dar m-a legat deja.

s-a furisat ca un vierme

de maini si de picioare

mi-e scarba. sa incolaceste prin sira spinarii

spre ele.

trebuie sa le leg.

inainte sa o faca el.

sunteti proaste?vreti sa va prinda?

va tai.va leg.va ingrop pe toate.

cu mana mea.

nu va mai suport existentele.

In Marea Moarta a găsit

Un batran aflat la pescuit

O umbra de-atata apa innegrita

Fără o forma prea bine definita.

Era ingenunchiata -parea sa poarte 

Spre ruga vesnic mainile impreunate.

Cat batranu'-a studiat-o

Ea s-a mai zbatut o data

Si-apoi obosita parca

A-ncetat sa se mai zbata.

-Of,am omorat o umbra din apa scoasa

Cu plasa mea de pesti mult prea deasa.

Si uitandu-se la ea, batranului mila i-a fost

Parea o fiinta care nu mai are niciun rost.

Si, incercand sa desprinda forma din stransoare:

- Aaa nu plasa o durea, biata!constată cu stupoare

  Ci toata partea dreapta-

Avea carnea-aproape moartă

Sangele tasnea salbatic

Peste trupul singuratic

Fibre si tendoane rupte

Oase,piele- descusute.

- Cruta-ma pescar ciudat

  Nu am timp de aruncat

  De ani si ani ma mantuiesc

  Il astept si ma rog sa-l gasesc.

La celalalt capat al tarii

Unde caprioare pandeau vanatorii

Cand pe caprioara pusca a tintit

Din senin, in fata ei o umbra s-a ivit.

Umbra, ca o fiara s-a zvarcolit o data

Apoi, parca alinata s-a prabusit indata.

Pentru moment-timpul a stat.

Nu intelegea ce s-a intamplat.

- Ce-am facut Doamne, am impuscat

  Din vanitate, un nevinovat?

Cu teama s-a apropiat de ea-

ceva difuz, ce nu intelegea

Nu impuscatura era ceea ce-l durea.

Ci mai degraba-l alina.

Sangele curgea siroaie pe trupul innegrit

Omul sa il vindece spre el s-a napustit.

Cand a vazut mai bine, a incremenit:

Toata partea stanga

Parea ca o ruptura

Fasii de carne vie 

si gauri astupate 

Ii lipsea o cusatura.

- Nici macar impuscatura ta

  Nu-i mai adanca decat rana mea.

  De ani si ani alerg,trebuie sa o gasesc

  Lasa-ma, da-mi pace, n-am timp sa zabovesc.

Batranilor de umbre mila le-a fost
Le-au luat acasa sa le gaseasca un alt rost
Au luat ac si ata -Haide sa te cos!
Umbrele stiau ca e de prisos.
Si tot muncind ei tot nu-ntelegeau
De ce in locul necusut nu se refaceau
Cand cu noi cusaturi incerca sa le-nvie
Sangele tasnea in mai multe siroaie.
Mureau mai mult pe zi ce trecea

Nici o cusatura nu li se potrivea.

In sat, motiv de bucurie mare
Toata lumea era in sarbatoare
Caci sosi targul de piei si blanuri de-animale
Taranii- mari negustori cinstiti de toale.

Din solzi, perle si scoici impletite frumos
Pentru targ pescarul pregati doamnelor intru folos
Un ilic ce sclipeste-n soare ca un diamant
- Sigur mi-l va cumpara pentru o fata un amant.
Se gandi sa duca si umbra spre vanzare
Caci vreun burghez amorezat pe-o suta 
Ce nu va observa ca-i descusuta
O va cumpara drept matase pentru jupa
Caci pare rezistenta si nu o sa se rupa.

Luxoasa blana din pielea unei caprioare
Urma batranul vanator sa vanda unei domnisoare
Pe langa blana, s-a gandit sa duca

Si acea umbra ce nu poate fi cusuta
- Poate vreo slujnica biata fata
  Nu va observa ca e insangerata.
  Pusa sa stearga vreun perete de faianta
  Mi-o va cumpara c-un ban drept zdreanta.

Inca din zori, targul colcaia de negustori
In fata damelor bogate,frecandu-si mainile convingatori
A lacomie ochii lor luceau
Pe galbeni multi cand negociau.
Ajuns in targ, in mai putin de-un ceas
Batranul nostru vanator, fara blana a ramas
De pret fu multumit, insa ce-l mahnea
Era ca umbra sa o vanda nicidecum nu reusea.
Pescarul si mai multumit a fost
Damei ca i-a vandut ilicul pretios
Mare i-a fost supararea ca umbra necusuta
Toti cumparatorii si-au dat seama ca e rupta.

Trecu si ziua, pe cer stelele sclipeau
De cele doua umbre, batranii nu scapau
Toti negustorii- spre casa cu buzunarul gras
In targ doar ei doi au mai ramas:
- Buna  seara tovarase pescar, spor la treaba!
  Si tu mai ai inca marfa pe taraba?
- Spor si tie batrane vanator infrigurat
  Pe fundul sacului- un articol si am terminat! 

In timpul asta, umbrele se framantau
Fiori reci pe trupuri usor le cuprindeau.
De-atatia ani in care doar au cautat
Acum simt ca golurile li s-au completat.
- Oare ce in mine striga cu atata ardoare?
  Oare ce se-ntampla de nu ma mai doare? 
  Sunt pe moarte, clipa a sosit?
  Tocmai acum cand pentru prima data ma simt implinit

Bine ca batranii intr-un sfarsit s-au intalnit
Asa au putut umbrele sa afle ce minune s-a infaptuit
De curiozitate n-au putut sa mai astepte
S-au napustit unul spre altul nebuneste.
Cu timiditate s-au apropiat 
ca doua creaturi din acelasi aluat
Parca erau luate dintr-un basm ocult:
- Doamne, forma asta-mi seamana atat de mult!
  Vino mai aproape, imi esti tare draga
  Parca te-as cunoaste de o viata-ntreaga!
- Cine esti tu fiinta misterioasa
  Langa tine ma simt ca acasa...
- De-atata timp ma rog la bunul Dumnezeu
  Sa-mi dea ceva alaturi la bine si la greu
- Iar eu de-atata timp tot caut ceva ce sa gasesc
  Acum stiu ca pe tine,pot in sfarsit sa ma opresc.
- Ai fost vreodata a mea, cand te-am pierdut?
  Sau de ce pana acum tu nu ai aparut?

Deodata, durerea incepuse sa-i impunga
La ea pe partea dreapta, iar la el cea stanga
Ingenunchind unul langa altul cu uimire vazura
Ca aveau nevoie de aceeasi cusatura...
                                    ...
Si s-au unit.
Atat de bine s-au potrivit
ca in vâltoarea cea de dor si de căinţă
Ei formasera doar o singura fiinta.
Iar sufletul atunci li s-a umplut
De un sentiment asa de cunoscut.
In mod absurd el simtea
Un moment familial langa ea.
Si s-au iubit cu sete
Pana ce timpul a stat
Nu au cautat raspunsuri
Si nici n-au intrebat...
Dar adevarul usor usor li s-a revelat.
Valul de ceata a disparut-
Ei intr-o alta viata s-au cunoscut.
...
-Totul a-nceput la un apus de soare
Ma ascundeam de mercenarii meniti sa ma omoare.
Atunci te-am zarit intaia oara
Printre alti sateni, erai o floare rara.
Te-ai temut de mine ,nu m-am apropiat
Speriata, ce doresc tu m-ai intrebat
"-Ai facut mult rau,lumea de-o cutreieri?
 Si-acum te caiesti, sa te protejez imi ceri?
 Ridica-ti capul, nu ti-l mai pleca
 Esti un om rau, nu te pot ajuta."
-Si ce-am vazut atunci,m-a strafulgerat
Ce privire blanda, ce suflet curat
Ti-am citit in ochi, erai nevinovat.
Brusc,istovit langa mine ai ingenunchiat.
Vroiam sa te ascund, te-am rugat sa te ridici
Durerea din piept nu te lasa nici sa te misti.
Aveai infipta-n el o sageata mare
Ce te prabusea la fiecare incercare
-Si tu ca o leoaica ce puii isi apara
Din loc primejdios spre adapost ii cara
Cu toata puterea ta m-ai tarat
Nu ai lasat nicicum sa fiu omorat
-Da, cand te-am carat spre adapost imi amintesc.
-Si pentru asta, deja incepusem sa te iubesc.
Atata drum cu maini mici tu m-ai carat
Eu te intreb doar cum de-ai rezistat?!
-Ma rugam la cer ca rana viata sa nu-ti stinga
Caci ochii tai incepura sa se cam inchida
Te-am dus acasa aproape muribund
In tine toata vlaga o vedeam secand.
Insa din ochi lumina nu ti se stinse
Caci dorinta de-a trai nu te parasise.
Saptamani intregi ranile ti-am oblojit
Si de otrava trupul ti l-am curatit.
Pentru tine spre rugaciune m-am dedicat
Caci sufletul sa-ti vindec mi-ai incredintat.
Ma temeam ca nu voi reusi niciodata
Dar in sfarsit ruga mi-a fost ascultata.
Ai deschis ochii, trupul nu-ti mai ardea
In sfarsit vei fi al meu iar eu voi fi a ta.
Dar tu, cu alte ganduri te-ai sculat.
Multumind,mainile mi-ai sarutat
Si ai dat sa fugi pe usa speriat
Doar niste scuze jalnice mi-ai indrugat.
Gresisem ceva? nu te-ntelegeam
Sa ramai cu mine eu te imploram
Credeai ca-i mai bine,as fi vrut sa te plesnesc
Dar nu mai aveam putere sa ma-mpotrivesc.
M-ai privit in ochi, dar ai stat mut.
A fost ultima data cand te-am vazut.

invers

cine esti tu

ca pasarea phoenix

cand te napustesti

spre colivia mea?

eu

n-am sa-ti fiu cenusa 

si nici mormant

cand ai sa arzi

sa arzi in iad.

mori pasare

cat inca esti libera

n-o sa te doara

cat te doare acum.

nu te zbate

nu croncani

esti tot o cioara.

la fel ca noi toti.

cum ma iubesti?

te iubesc luni dimineata

cand ceilalti se grabesc si 

nu au timp unii de altii.

in halat,

   cu bolul de cafea,

   cu funde in par.

te iubesc incercanata,

coplesita de emotii,

cand zbieri la mine 

si ma certi

ca nu iti cer ajutor 

   cand mi-e greu.

cand muncesti

si alergi toata ziua 

dupa un lucru

si te descurci 

asa de bine

cu toate celelalte.

si pe deasupra,iti faci timp

oricand pentru mine.

te iubesc roscata

in soare

si bruna in noapte, 

si cand plangi pana ce ne impacam

dupa ce ai iscat o cearta.

te iubesc in vama veche cand ti se pare 

cand iti miroase a mare

si ca il auzi pe bitmann cantand.

si te iubesc pentru ca 

te blochezi si nu stii ce e cu tine.

in disperare caut

dar nu stiu sa-ti citesc

in ochi

Ma inec epuizata

in marea tulburi.

tu ai sapat adanc si,

dupa ce-ai sadit hectare-ntregi

m-ai lasat fara masura.

Mai bine le lasai ingropate.

acum sunt atatea de spus.

Si prea multe de abtinut.

ce-ar fi fost daca 

eu n-as fi pus o intrebare
tu n-ai fi dat niciun raspuns.
ne-ar fi chinuit mai tare
sau ne chinuie-ndeajuns?