iunie 21, 2013

si iara trebuie sa ma lepad
tot de 3 ori
caci ghemul iara s-a rostogolit 
pana in dreptul meu.
sa-l arunc.cu piciorul.
departe.
dar m-a legat deja.
s-a furisat ca un vierme
de maini si de picioare
mi-e scarba. sa incolaceste prin sira spinarii
spre ele.
trebuie sa le leg.
inainte sa o faca el.
sunteti proaste?vreti sa va prinda?
va tai.va leg.va ingrop pe toate.
cu mana mea.
nu va mai suport existentele.

iunie 03, 2013

In Marea Moarta a găsit
Un batran aflat la pescuit
O umbra de-atata apa innegrita
Fără o forma prea bine definita.
Era ingenunchiata -parea sa poarte 
Spre ruga vesnic mainile impreunate.
Cat batranu'-a studiat-o
Ea s-a mai zbatut o data
Si-apoi obosita parca
A-ncetat sa se mai zbata.
-Of,am omorat o umbra din apa scoasa
Cu plasa mea de pesti mult prea deasa.
Si uitandu-se la ea, batranului mila i-a fost
Parea o fiinta care nu mai are niciun rost.
Si, incercand sa desprinda forma din stransoare:
- Aaa nu plasa o durea, biata!constată cu stupoare
  Ci toata partea dreapta-
Avea carnea-aproape moartă
Sangele tasnea salbatic
Peste trupul singuratic
Fibre si tendoane rupte
Oase,piele- descusute.
- Cruta-ma pescar ciudat
  Nu am timp de aruncat
  De ani si ani ma mantuiesc
  Il astept si ma rog sa-l gasesc.

La celalalt capat al tarii
Unde caprioare pandeau vanatorii
Cand pe caprioara pusca a tintit
Din senin, in fata ei o umbra s-a ivit.
Umbra, ca o fiara s-a zvarcolit o data
Apoi, parca alinata s-a prabusit indata.
Pentru moment-timpul a stat.
Nu intelegea ce s-a intamplat.
- Ce-am facut Doamne, am impuscat
  Din vanitate, un nevinovat?
Cu teama s-a apropiat de ea-
ceva difuz, ce nu intelegea
Nu impuscatura era ceea ce-l durea.
Ci mai degraba-l alina.
Sangele curgea siroaie pe trupul innegrit
Omul sa il vindece spre el s-a napustit.
Cand a vazut mai bine, a incremenit:
Toata partea stanga
Parea ca o ruptura
Fasii de carne vie 
si gauri astupate 
Ii lipsea o cusatura.
- Nici macar impuscatura ta
  Nu-i mai adanca decat rana mea.
  De ani si ani alerg,trebuie sa o gasesc
  Lasa-ma, da-mi pace, n-am timp sa zabovesc.

Batranilor de umbre mila le-a fost
Le-au luat acasa sa le gaseasca un alt rost
Au luat ac si ata -Haide sa te cos!
Umbrele stiau ca e de prisos.
Si tot muncind ei tot nu-ntelegeau
De ce in locul necusut nu se refaceau
Cand cu noi cusaturi incerca sa le-nvie
Sangele tasnea in mai multe siroaie.
Mureau mai mult pe zi ce trecea

Nici o cusatura nu li se potrivea.

In sat, motiv de bucurie mare
Toata lumea era in sarbatoare
Caci sosi targul de piei si blanuri de-animale
Taranii- mari negustori cinstiti de toale.

Din solzi, perle si scoici impletite frumos
Pentru targ pescarul pregati doamnelor intru folos
Un ilic ce sclipeste-n soare ca un diamant
- Sigur mi-l va cumpara pentru o fata un amant.
Se gandi sa duca si umbra spre vanzare
Caci vreun burghez amorezat pe-o suta 
Ce nu va observa ca-i descusuta
O va cumpara drept matase pentru jupa
Caci pare rezistenta si nu o sa se rupa.

Luxoasa blana din pielea unei caprioare
Urma batranul vanator sa vanda unei domnisoare
Pe langa blana, s-a gandit sa duca

Si acea umbra ce nu poate fi cusuta
- Poate vreo slujnica biata fata
  Nu va observa ca e insangerata.
  Pusa sa stearga vreun perete de faianta
  Mi-o va cumpara c-un ban drept zdreanta.

Inca din zori, targul colcaia de negustori
In fata damelor bogate,frecandu-si mainile convingatori
A lacomie ochii lor luceau
Pe galbeni multi cand negociau.
Ajuns in targ, in mai putin de-un ceas
Batranul nostru vanator, fara blana a ramas
De pret fu multumit, insa ce-l mahnea
Era ca umbra sa o vanda nicidecum nu reusea.
Pescarul si mai multumit a fost
Damei ca i-a vandut ilicul pretios
Mare i-a fost supararea ca umbra necusuta
Toti cumparatorii si-au dat seama ca e rupta.

Trecu si ziua, pe cer stelele sclipeau
De cele doua umbre, batranii nu scapau
Toti negustorii- spre casa cu buzunarul gras
In targ doar ei doi au mai ramas:
- Buna  seara tovarase pescar, spor la treaba!
  Si tu mai ai inca marfa pe taraba?
- Spor si tie batrane vanator infrigurat
  Pe fundul sacului- un articol si am terminat! 

In timpul asta, umbrele se framantau
Fiori reci pe trupuri usor le cuprindeau.
De-atatia ani in care doar au cautat
Acum simt ca golurile li s-au completat.
- Oare ce in mine striga cu atata ardoare?
  Oare ce se-ntampla de nu ma mai doare? 
  Sunt pe moarte, clipa a sosit?
  Tocmai acum cand pentru prima data ma simt implinit

Bine ca batranii intr-un sfarsit s-au intalnit
Asa au putut umbrele sa afle ce minune s-a infaptuit
De curiozitate n-au putut sa mai astepte
S-au napustit unul spre altul nebuneste.
Cu timiditate s-au apropiat 
ca doua creaturi din acelasi aluat
Parca erau luate dintr-un basm ocult:
- Doamne, forma asta-mi seamana atat de mult!
  Vino mai aproape, imi esti tare draga
  Parca te-as cunoaste de o viata-ntreaga!
- Cine esti tu fiinta misterioasa
  Langa tine ma simt ca acasa...
- De-atata timp ma rog la bunul Dumnezeu
  Sa-mi dea ceva alaturi la bine si la greu
- Iar eu de-atata timp tot caut ceva ce sa gasesc
  Acum stiu ca pe tine,pot in sfarsit sa ma opresc.
- Ai fost vreodata a mea, cand te-am pierdut?
  Sau de ce pana acum tu nu ai aparut?

Deodata, durerea incepuse sa-i impunga
La ea pe partea dreapta, iar la el cea stanga
Ingenunchind unul langa altul cu uimire vazura
Ca aveau nevoie de aceeasi cusatura...
                                    ...
Si s-au unit.
Atat de bine s-au potrivit
ca in vâltoarea cea de dor si de căinţă
Ei formasera doar o singura fiinta.
Iar sufletul atunci li s-a umplut
De un sentiment asa de cunoscut.
In mod absurd el simtea
Un moment familial langa ea.
Si s-au iubit cu sete
Pana ce timpul a stat
Nu au cautat raspunsuri
Si nici n-au intrebat...
Dar adevarul usor usor li s-a revelat.
Valul de ceata a disparut-
Ei intr-o alta viata s-au cunoscut.
...
-Totul a-nceput la un apus de soare
Ma ascundeam de mercenarii meniti sa ma omoare.
Atunci te-am zarit intaia oara
Printre alti sateni, erai o floare rara.
Te-ai temut de mine ,nu m-am apropiat
Speriata, ce doresc tu m-ai intrebat
"-Ai facut mult rau,lumea de-o cutreieri?
 Si-acum te caiesti, sa te protejez imi ceri?
 Ridica-ti capul, nu ti-l mai pleca
 Esti un om rau, nu te pot ajuta."
-Si ce-am vazut atunci,m-a strafulgerat
Ce privire blanda, ce suflet curat
Ti-am citit in ochi, erai nevinovat.
Brusc,istovit langa mine ai ingenunchiat.
Vroiam sa te ascund, te-am rugat sa te ridici
Durerea din piept nu te lasa nici sa te misti.
Aveai infipta-n el o sageata mare
Ce te prabusea la fiecare incercare
-Si tu ca o leoaica ce puii isi apara
Din loc primejdios spre adapost ii cara
Cu toata puterea ta m-ai tarat
Nu ai lasat nicicum sa fiu omorat
-Da, cand te-am carat spre adapost imi amintesc.
-Si pentru asta, deja incepusem sa te iubesc.
Atata drum cu maini mici tu m-ai carat
Eu te intreb doar cum de-ai rezistat?!
-Ma rugam la cer ca rana viata sa nu-ti stinga
Caci ochii tai incepura sa se cam inchida
Te-am dus acasa aproape muribund
In tine toata vlaga o vedeam secand.
Insa din ochi lumina nu ti se stinse
Caci dorinta de-a trai nu te parasise.
Saptamani intregi ranile ti-am oblojit
Si de otrava trupul ti l-am curatit.
Pentru tine spre rugaciune m-am dedicat
Caci sufletul sa-ti vindec mi-ai incredintat.
Ma temeam ca nu voi reusi niciodata
Dar in sfarsit ruga mi-a fost ascultata.
Ai deschis ochii, trupul nu-ti mai ardea
In sfarsit vei fi al meu iar eu voi fi a ta.
Dar tu, cu alte ganduri te-ai sculat.
Multumind,mainile mi-ai sarutat
Si ai dat sa fugi pe usa speriat
Doar niste scuze jalnice mi-ai indrugat.
Gresisem ceva? nu te-ntelegeam
Sa ramai cu mine eu te imploram
Credeai ca-i mai bine,as fi vrut sa te plesnesc
Dar nu mai aveam putere sa ma-mpotrivesc.
M-ai privit in ochi, dar ai stat mut.
A fost ultima data cand te-am vazut.