septembrie 01, 2009

giuseppe ungaretti

"cand
aceasta noapte
imi va muri
si ca un altul
voi putea s-o privesc
si somnul ma va cuprinde
si fosnetul valurilor
al caror zbucium
sfarseste
la zidul de salcami
al casei mele
cand ma voi destepta
in trupul tau
care se moduleaza
ca vocea privighetorii
se istoveste
precum culoarea
licaritoare
a graului copt.
in transparenta apei
aurul velin
al pielii tale
se va bruma intunecat.
purtata pe lespezile
rasunatoare
ale vazduhului fi-vei
ca o
pantera.
in zimtii
mobili ai umbrei
te vei risipi
tipand,
muta
in acea pulbere
ai sa ma-nabusi.
apoi pleoapele tale
se vor intredeschide
vom vedea dragostea
noastra aplecata
ca scara..
apoi
vom vedea inseninat
in zarea de smoala
a irisilor tai murindu-mi
pupilele.
acum azurul s-a inchis
precum
la ora asta
in tinutul meu african
iasomiile
somnul mi l-am pierdut
licaresc
la coltul unui drum.
ca licuriciul
imi va muri
aceasta noapte?"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu