2 poezioare

Nu ma stiam apta decat pentru realitati concrete.
Nu ma gandisem la supravietuirea sufletului.
Eu stiam ca viata se naste din nimic si are sfarsit aici,pe pamant
fracturata in mii de universuri.
Am intalnit prea multe obstacole in zborul spre Universul meu
care si-au lasat adanc amprentele.
Iar tu,tu mi-ai sadit libertatea pe un morman de suferinta omeneasca
si tot tu ai ingradit-o cu destinul asta nefericit.
De ce ai last sa apuna dragostea asta?
dupa nenumaratele dureri incercate.
...
Imi inabus dorinta de a mai trai intr-o permanenta deziluzie,
ca un copil ce striga dupa ajutor pe un drum pustiu.

Imi vars nervii pe dulapul din camera.
Am doar sperante si un vis topit.
Incerc din rasputeri,cu un efort prelungit
sa iti zdrobesc privirea de plumb
si zambetul de gheata.

Pumnul greu mi-a obosit
de-atatea lovituri fara noima.
Ma-nvart in cerc.Durerea incepe sa adoarma
Si plumbul din ochii caprui sa se stinga
precum si furtuna mea de vise.

Am obosit sa imi tot tai venele
sa ma lovesc de viciile tale .
Am obosit sa alerg stele prin ape curgatoare.
Te astept sa le culegi cu mine
ca apoi sa mor in lumina.