- De dimineaţă, plec de acasă
Si încerc să-mi las sufletul în pat.
El se trezeste si nu mă lasă,
Se agată de mine, plecăm amândoi.
Mergem pe stradă si el e îmbrăcat
Pestiţ şi ciudat şi spune prostii
Lumea nu-l place şi urlă la mine:
-Găseşte-ţi băi nene un suflet normal
Am să alerg la mare
Să-mi spăl sufletul de noroi
Am să-l ard în soare
Şi-l las să spună prostii.
Nu ştiu cum într-o seară ploioasă
De sufletul meu m-am rătăcit..
Purta în seara aia tenişi albaştri
A doua zi lumea mă felicita.
Poate că e la mare…
A plecat înaintea mea
Vin şi eu în weekend
Ne învaţă să minţim
Şi să fim ce nu putem
Şi-n oglindă când privim
E un fals.
Doar pe plajă îl regăsesc
Chipul de la scara doi,
Merile din camera cu flori
Marea îmi dă mereu înapoi
Tot ce oamenii îmi iau
Un delfin mă învaţă cum
De departe să-mi aud
Sufletul când l-am pierdut
Sufletul când l-am pierdut
Am să alerg la mare
Să-mi spăl sufletul de noroi
O să-l ard în soare
Şi-l las să spună prostii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu